Umărul înghețat, cunoscut medical sub denumirea de capsulita adezivă, este o afecțiune caracterizată prin rigiditate progresivă și durere la nivelul articulației umărului. Condiția se manifestă printr-o limitare semnificativă a mișcărilor active și pasive ale articulației, fiind rezultatul unei inflamații cronice și a fibrozei capsulei articulare. Capsulita adezivă afectează frecvent indivizii cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani, fiind mai prevalentă în rândul femeilor. Cauzele exacte ale afecțiunii rămân parțial necunoscute, deși s-a observat o asociere cu anumite boli metabolice și endocrinologice.
Cum se dezvoltă și cum evoluează condiția?
Umărul înghețat apare ca urmare a unui complex de procese inflamatorii și fibroase care afectează capsula articulară glenohumerală. Această structură fibroasă înconjoară articulația umărului și devine inflamată, ducând la îngroșarea și rigidizarea acesteia. În faza inițială, inflamația generează durere și pierderea progresivă a mobilității. Pe măsură ce patologia avansează, fibroza și contracția capsulei duc la restricționarea severă a mișcărilor. Întreg procesul patologic poate fi comparat cu formarea unei cicatrici interne care limitează elasticitatea naturală a țesuturilor.
Un factor de risc important în dezvoltarea afecțiunii este imobilizarea prelungită a umărului, fie în urma unei leziuni traumatice, fie după intervenții chirurgicale. De asemenea, afecțiunea este frecvent asociată cu alte condiții, precum diabetul zaharat, hipotiroidismul și bolile cardiovasculare.
Un aspect particular de menționat este diferențierea acestei patologii de alte cauze ale umărului dislocat, cum ar fi traumatismele directe. În timp ce dislocarea articulației implică o leziune mecanică imediată, umărul înghețat se dezvoltă insidios, fără un eveniment traumatic clar. Altfel spus, prin comparație, în cazul unei dislocări, există întotdeauna cauze ale umarului dislocat de natură traumatică, ușor de evidențiat.
Manifestări clinice și diagnostic
Simptomele principale includ o durere de umar persistentă și rigiditatea progresivă. Durerea este, de obicei, difuză și exacerbată în timpul nopții sau la mișcările active. Rigiditatea limitează activitățile cotidiene, precum îmbrăcarea sau ridicarea brațului. În stadiile avansate, durerea se poate diminua, însă mobilitatea rămâne sever afectată.
Diagnosticul se bazează pe anamneză și pe examenul clinic, fiind susținut de investigații imagistice. Radiografia este utilizată pentru a exclude alte patologii, cum ar fi artrita, în timp ce imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) poate evidenția modificările inflamatorii și fibroase ale capsulei articulare.
Cum se tratează umărul înghețat?
Managementul umărului înghețat include o combinație de măsuri conservatoare și intervenții invazive, în funcție de severitatea simptomelor și de răspunsul pacientului la tratament. Inițial, tratamentul vizează controlul durerii și restabilirea treptată a mobilității articulare, lucruri ce se realizează prin administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene și efectuarea exercițiilor de fizioterapie specifice.
În cazurile rezistente la tratamentul conservator, infiltrarea intraarticulară cu corticosteroizi poate reduce inflamația și durerea, accelerând procesul de recuperare. În situațiile refractare, artroscopia este utilizată pentru a elimina restricțiile de mișcare cauzate de o rigiditate crescută a capsulei articulare. Prognosticul este favorabil în majoritatea cazurilor, deși recuperarea completă poate dura de la câteva luni până la doi ani.
